6 sfaturi pentru peste prajit fara fum, miros de ulei ars sau batai de cap cu oasele

Toamna trecuta am fost prin Tulcea. Cu ocazia asta am dat o fuga la pescuit. L-am sunat pe bunul meu prieten Florin cu cateva zile inainte sa il intreb daca putem merge pe canalele Dunarii cu barca lui.
Mi-a zis ca da, insa trebuie sa am actele in regula. Nu stiam despre ce este vorba.
In caz ca nici tu nu stiai, ca sa pescuiesti in Delta ai nevoie de urmatoarele:

  • permis de acces in rezervatie (30 lei) – valabil un an
  • permis de pescuit sportiv (30 lei)  – valabil pana la sfarsitul anului

Banuiesc ca ai mai multe nelamuriri despre Delta Dunarii. Te sfatuiesc sa o intrebi pe Alina. Intra pe pagina ei, wwww.deprindelta.ro. Are informatii extrem de interesante. Chiar si pentru mine, care sunt din Tulcea.
Pana vineri am facut rost de acte iar sambata dimineata eram in barca. Nu conta ca dormisem doar 2 ore in noapte aia. Urma sa merg la pescuit.
Am stat “pe balta” pana seara, la 4. Trebuia sa ajungem la mal inainte sa se intunece. Altfel ne era mai greu cu scosul barcii si transportul ei inapoi.  Am prins carasi, rosioare, platici si niste bibani.
Fiecare peste nu era mai mare decat o palma – perfecti pentru prajeala.

Cred ca multi se feresc sa prajeasca pesti atat de mici. Poate pentru ca au multe oase, sau ca prajeala lasa un miros neplacut in bucatarie…
Te pot ajuta sa gatesti orice peste mic si cu oase multe. Exista cateva sfaturi simple, la obiect, pe care ti le voi spune in continuare.
Fara mirosuri neplacute, fara sa cada greu la stomac si fara sa te chinui sa  cauti oasele in timp ce il mananci.
Sunt 6 lucruri de care trebuie sa tii cont ca sa iasa o prajeala de te lingi pe degete.
Foarte important. Ce iti spun acum o sa para contrar cu ce esti tu obisnuit. E posibil sa sune ciudat. Daca vrei sa gatesti la tigaie pestele, oricand, fara bataile de cap pe care le stii, fii foarte atent.

Trebuie sa tii cont de urmatoarele 6 sfaturi:

  1. Pestele sa fie proaspat
  2. Sa fie nu mai mare de o palma
  3. Sa ai un cutit foarte bine ascutit
  4. Crestezi si sarezi usor pestele
  5. Nu folosesti malai, faina sau pesmet.
  6. Nu prajesti in ulei.

Iti spun acum despre ce este vorba:

1. Pestele trebuie sa fie proaspat. Gasesti carasi, rosioare sau platici la orice pescarie din cartier. Costa foarte putin, 4-5 lei.
Iti dai seama despre el daca e proaspat dupa urmatoarele semne:
– branhiile sunt rosii
– ochii sunt limpezi.
Branhiile sunt acele organe prin care pestele respira.
Sunt ca plamanii nostri si au mult sange.
Testul este foarte simplu: arata-i vanzatorului un peste, sa zicem un caras.
Roaga-l sa ridice un pic de “ureche” (sau obraz, cum zic eu). Se cheama opercul, de fapt. Daca ceea ce vezi acolo este de culoare rosie ca sangele, pestele e proaspat. Daca nu este rosu aprins si seamana mai mult a roz sau rosu spre maroniu, nu il cumpara.
Ochii pestelui sa fie limpezi. Asta inseamna ca daca vezi pata neagra in mijlocul ochiului este OK. Daca pata este gri sau tulbure, inseamna ca pestele are mai mult de doua zile de stat la rece. Nu il cumpara.
Dupa ce ai ales pestii pe care ii vrei, roaga-l pe vanzator sa ii curete. Multe magazine ofera serviciul acesta gratuit.
2. Dimensiunea cat o palma este cea mai potrivita pentru prajeala. Daca e mai mic este ok, incap mai multi. Daca e mai mare nu e problema, il portionezi.
3. Cutitul sa fie foarte ascutit. Aceasta este, cred eu, secretul oricarui pescar. Trebuie sa fie extrem de bine ascutit cutitul.  Carnea pestelui este atat de frageda, incat un cutit oarecare o face terci. Foloseste o piatra sau un instrument special pentru asa ceva.
Eu folosesc un ascutitor numit “Aspekt”, luat din Ikea.
Pentru ascutit uzi putin lama, apesi pe cutit, il treci de 7-8 ori ca in poza si e gata.
Imediat dupa aceea trebuie sa speli cutitul, e plin de pilitura si murdareste.
4. Crestarea pestelui este o manevra obligatorie pentru caras, platica sau rosioara. La fel de obligatorie ca si ascutirea cutitului.
Pentru crestare, urmareste pasii de mai jos:
– intinzi pestele pe fundul de lemn sau blat, cu capul in stanga
– cu mana stanga tii capul, sa imobilizezi pestele
– apesi cutitul pe trunchiul pestelui, cu mana dreapta
– nu trebuie sa tragi de cutit; el este bine ascutit si e suficient sa apesi
– repeti apasarea foarte des, din 2 in 2 milimetri pana la coada.
Intorci pestele pe cealalta parte si repeti pasii de mai sus. Faci in felul asta pentru toti carasii sau rosioarele ori platicile pe care le-ai cumparat.
Este extrem de important ca pestele sa fie crestat foarte des. In felul asta nu o sa mai ai batai de cap cu oasele alea nesuferite cand mananci o rosioara prajita – de exemplu.
Sareaza usor pestele crestat. Lucrul asta este folositor la prajire. Sarea face pestele sa lase un pic din “sosul natural”.
Acesta va actiona ca o pelicula si va preveni lipirea de tigaie.
Presari putina sare pe fiecare parte a pestelui. Cat poti cuprinde cu degetele ar trebui sa ajunga la 2-3 pesti.
5. Nu pui deloc malai, faina sau pesmet. Multi spun ca daca nu pui malai, faina sau pesmet, pestele o sa se lipeasca de tigaie. Asa este.
Daca prajesti in tigaie de teflon si pui si ulei, dar fara faina, se va lipi. De aceea, la prajeala eu m-am invatat sa tavalesc pestele in malai, faina sau pesmet. Sau chiar o combinatie din acestea.
Intre timp am aflat ca daca prajesti in felul asta la temperaturi inalte si in ulei, nu e bine. Pe termen lung, daca faci prajeli dese folosind metoda clasica, creste riscul de aparitie a unor afectiuni cardio-vasculare.
Motivul este ca fainurile absorb mult ulei. Uleiul vegetal, la prajire trebuie folosit cu moderatie. Vei preveni un colesterol mare sau probleme in circulatia sangelui.
6. Nu praji in ulei. M-am apucat eu de gatit, in camin, acum ceva ani. Adica faceam cartofi prajiti pe resou. Dupa o vreme am incercat si alte “meniuri”: oua ochiuri.
Cand am vazut ca am succes am continuat cu clatite si tot asa. Toate, la resou.
De catva timp evit sa mai prajesc in ulei.
Poate fi el ulei de samburi de struguri sau de migdale sau chiar ulei de levantica australiana salbatica – daca ar exista asa ceva :).
Exista, din cate am vazut eu, cateva exceptii pentru prajit fara probleme. Uleiurile vegetale cele mai bune pentru prajit sunt acelea care in stare naturala sunt solide.
Nu prea seamana cu definitia uleiului, stiu. Sunt mai degraba grasimi. Dar sunt grasimi pe care un nutritionist ti le va recomanda ca fiind sanatoase.
Eu am incercat doua: uleiul de palmier si grasimea de cocos. Am, in continuare, acasa, ulei de masline si de floarea soarelui.
Le folosesc la salate sau sosuri, de exemplu.
Pentru prajit eu pun grasime de cocos. Are trei mari avantaje :
a) Nu fumega – scapi de mirosul de ulei ars cu care se imbacsesc hainele sau bucataria
b) Nu are miros – carnea prajita pastreaza gustul ei original; va fi o surpriza pentru tine
c) Nu se lipeste – daca prajesti la foc mediu, pestele nu se va lipi de tigaie.

Dupa cum vezi mai jos, pestele prajit tot peste prajit este. Ce nu poti sa vezi este ca nu miroase a ars, nu exista fum si ca este mai sanatos asa.

Grasimea de cocos o poti gasi la magazine de tip plafar sau o poti cumpara de pe internet.  Eu am dat 12 lei pe o sticla de 900g.

Scrie-mi intr-un comentariu, mai jos, despre experientele tale cu prajeala. Sunt sigur ca ai tot avut.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/poftavin/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273