Anul trecut țineam evenimentul Sâmbăta cu nucșoara la un local unde Alex – un fost concurent Master Chef – era partener.
Zilele trecute l-am căutat pe Alex și am aflat că și-a deschis propriul local.
L-am vizitat, mi-a plăcut ce am văzut și acum vă invit sa îl descoperim împreună.
De ce impreuna?
Pentru ca sâmbătă, 1 Noiembrie, de la orele 15:00 până mai pe seara, gătim împreună. Continue reading
Intr-o seara de sambata am iesit la restaurantul Panoramic. Stiam ca e un local de tipul celor in care trebuie sa suni din timp pentru rezervare.
Dar, m-am gandit eu, pana la urma ce am de pierdut? Eram in fata hotelului Moldova, iar restaurantul era vreo 13 etaje mai sus
Ah, am uitat, are numele asta tocmai ca este la ultimul etaj al hotelului si privelistea este de milioane.
De acolo se vede Iasiul in toata frumusetea lui cu dealuri, coline, paduri, case si strazi luminate.
Asa ca am urcat si, surpriza, existau libere exact doua locuri, la nefumatori. Vorba aia: “Nu stii pana nu incerci” 🙂
Ne-am asezat tacticos la masa si, dupa ce am frunzarit un pic meniul m-am pierdut. Erau multe chestii faine, care cu ingrediente cat mai altfel sau altele foarte obisnuite. Mi-am zis ca daca tot sunt in cetatea Moldovei, sa incerc ceva romanesc.
Gasesc, intr-o vizita la supermarket, “cartofi noi” – sac de 5 kilograme. Asta era acum vreo luna. Am fost un pic mirat, abia era inceput de iunie.
Cand eram ceva mai mic si mergeam cu bunica la scos cartofii tin minte ca se intampla undeva in preajma zilei mele de nastere. Adica prin august.
M-am gandit ca s-au mai schimbat lucrurile, dar cartofii tot cartofi sunt 🙂
Mai ales astia noi, care sunt chiar misto.
Asa ca reteta de astazi este una de sezon: cartofi noi prajiti. Am scris de sezon tocmai pentru ca nu gasesti mereu cartofi noi. Si subliniez, din nou, noi, pentru ca sunt diferiti:
Aseara eram in intarziere la o intalnire, prin Colentina. Si ca sa fie totul OK am anuntat acest lucru. Din vorba in vorba, mi-am dat seama ca mai bine o programam alta data si asa a ramas.
Iar daca tot eram prin oras, am tras pe dreapta langa o alimentara “turceasca”. E unul din acele magazine cu specific oriental care le gasesti, pe ici pe colo, prin Bucuresti.
Mie unul imi face placere sa intru, cand am ocazia, sa mai iau cate ceva nou – poate numai prin faptul ca ai ce alege. Ultima data luasem un Chutney de coriandru si o tocatura gata-facuta pentru kafta (echivalentul chiftelelor noastre – de unde si asemanarea de nume). Continue reading
Mi-a scris zilele trecute o prietena despre dieta vegana. Stiam ca era interesata de meniurile fara carne asa ca si i-am cerut cateva detalii.
Si cum un detaliu nu vine niciodata singur, m-am trezit cu un mail foarte foarte plin de informatii. Erau atat de multe informatii incat nu trebuia decat sa urmez ce scrie acolo si sa ma apuc imediat de respectivul regim alimentar. Dar tocmai ca erau atat de multe date am zis ca … o sa mai studiez problema.
Citind acel e-mail care mi-am dat seama ca oricine dintre noi, vrand sau nevrand, a incercat, macar o data sa serveasca sau sa gateasca o masa vegana.
Dieta vegana presupune utilizarea in alimentatie a legumelor, Continue reading
Astazi ca
utam o chitanta prin portofel. Si cum nu era acolo, mi-am extins cautarile in geanta mea de umar.
Printre hartiile pe care le luam la puricat am gasit o mini-brosura a unui restaurant asiatic din centru. O aveam dintr-o seara in care luasem cina acolo.
Am servit chiftelute si o salata de pui. Si fiindca mi-a placut atat de mult ce am simtit, pe langa faptul ca am mai luat o runda de chiftelute, am zis sa intreb care este ingredientul care le face atat de speciale. Continue reading
Salut si bine te-am regasit.
Prin ianuarie am decis cu Mihai sa iesim la un bowling impreuna cu mai multi prieteni. Mihai e un tip foarte pus pe treaba iar mereu cand vorbim imi povesteste numai despre “sporturi“. Chiar acum doua saptamani a lansat cu succes prima tabara Traieste Aventura – ski si snowboard.
Pe la 8 seara ne-am strans cu totii la mine. Si, daca tot urma o seara activa, cu sporturi si mers prin cluburi, am zis sa gatim ceva. Le promisesem candva ca o sa gatim reteta mea de aripi picante si le-am zis ca or sa fie si ei implicati in gatit
S-a intamplat insa ca in supermarket sa nu imi placa oferta lor de aripioare asa ca am luat pulpe. Am facut aceasta schimbare ca sa ma asigur ca fac rost de ceva de calitate. Vei vedea cum le recunosti, un pic mai incolo Continue reading
Anul trecut au stat la mine doi spanioli – un el si o ea – pusi pe autostopuri si batand Europa cu rucsacul in spate. La mine au ajuns cand se intorceau de la Festivalul Anonimul, de la Sfantu Gheorghe (din Delta). Daca ii intrebi pe ei de unde sunt or sa iti raspunda ca nu sunt din Spania ci din Catalonia. Catalonia este un teritoriu din Spania care se considera autonom cu un specific national si o limba un pic diferite. Oamenii astia doi – sudenti in vacanta – erau din zona de munte, fara sa aibe marea pe-aproape.
Asa ca mi s-a parut interesant sa ii intreb de specificul culinar al partii din care vin ei. Era clar ca n-or sa imi povesteasca despre calamari la gratar, paella cu creveti sau salata de caracatita. Mi-au spus insa ca sunt foarte multe mancaruri pe baza de “xai”. Continue reading
Cativa cititori mi-au scris intrebandu-ma in legatura cu un subiect care m-a preocupat si pe mine intr-o vreme. Este vorba despre cum sa gatesti carnea de vita fara sa iasa sub forma de “talpa de bocanc”. Adica tare, gumata si greu de …mestecat.
In oricare din bucatariile in care se serveste frecvent si cu traditie carnea de vita (americana, franceza, argentiniana), cel mai important lucru de care trebuie tinut cont este… Continue reading
Eram intr-o vara la bunica mea. Stii, probabil, cum e cu vacantele alea care ai vrea sa nu se mai termine. Matusa mea Ana era si ea pe acolo, in concediu. In perioada aia lucra la Cisnadie, la celebrele fabrici de covoare din apropierea Sibiului. Era undeva imediat dupa revolutie, nu stiu daca eram mai mare de clasa a 7-a.
Mereu cand venea matusa Ana pe la tara povestea despre sasi si nemti si obiceiurile lor. Pentru mine era ca si cum ea ar fi locuit in alta tara – atat de multe lucruri diferite auzeam de la ea.
Intr-o zi o vad ca rade niste telina, morcovi si un mar, pe razatoarea mare.
Muream de curiozitate:
“Ce e aia” o intreb
“Salata, dragutule” – pana si modul ei de a vorbi era extraterestru. Vorba asta “dragutule” n-am auzit-o la altcineva din familie pana atunci
“Cum sa fie salata daca pui mar” am continuat